Udatul nevestelor. Obicei din Hodac, îndrăgit pe toată Valea Gurghiului

Udatul nevestelor. Obicei din Hodac, îndrăgit pe toată Valea Gurghiului
FOTO: A doua zi de Rusalii: Udatul nevestelor


Am trecut podul la vecinii noștri din Hodac, unde, potrivit tradiției, în a doua zi de Rusalii, a avut loc un eveniment îndrăgit, important pentru toată Valea Gurghiului: "Udatul nevestelor".

Două lăzi de bere și o cupă de jinars, asta a fost înțelegerea pe care Tomislav Dodic, de origine sârbă, a făcut-o cu cel care i-a jucat nevasta (Ioana Feier), ca să se asigure că nu va fi udată tare în apa Gurghiului. Pentru această zi a îmbrăcat costum popular și a urmărit programul, jocurile tradiționale și, mai ales, momentul culminant, udatul nevestelor, când a coborât până la apă, alături de soția lui. Totul, sub privirile a sute de oameni, care priveau de-o parte și de alta a apei și umpleau podul Hodacului de la un capăt la altul, de la Hodac până în Ibănești.

“Udatul nevestelor este un obicei de sărbătoare, care poartă fruntea tuturor obiceiurilor”, spune doamna Maria Popa, profesor – pensionar, din Hodac. Este un ritual de fertilitate și prosperitate, pentru ca femeile să fie “mănoase, să aibă prunci frumoși și sănătoși”, explică aceasta, descriind obiceiul în amănunt, așa cum se desfășura în trecut.

Nevestele care s-au măritat în ultimul an, de la Rusaliile trecute și până la cele din anul acesta, aveau onoarea să fie în primele rânduri la joc. Se juca “Roata”, “Sărita”, “De-a lungul” și “Bătuta”. Ca să nu se certe, nevestele se așezau în ordinea cronologică a căsătoriei: prima măritată era prima la joc, urma a doua măritată și tot așa. Nevestele nu erau jucate de bărbații lor, dar aceștia rămâneau pe-aproape pentru a încheia un târg important: “Îmi joci nevasta, dar n-o uzi rău!”, spunea bărbatul către cel care-i juca nevasta. “Cât îmi dai?”, întreba celălalt. Negociau și se înțelegeau asupra unei plăți în băutură. După jocurile dictate de obicei, dansatorii se îndreaptau spre apă. Când nevestele erau luate în brațe ca să fie băgate în apă și strigau după ajutor, bărbații lor veneau lângă ele, ca să le salveze, asigurându-se că înțelegerea rămâne în picioare. “Rămânem pe târg, da?”, întrebau ei. În acest fel, nevasta era udată doar pe vârful picioarelor. Dacă se întâmpla ca bărbatul unei neveste să nu ajungă la înţelegere cu dansatorul, acesta o lăsa în apă, spre ruşinea bărbatului.

Este vorba de un obicei vechi, despre care Maria Popa spune că l-a găsit când s-a stabilit Hodac și că o femeie vârstnică, născută, în 1897, îi povestise că, la rândul ei, știa de el de când se născuse.