Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Politica de utilizare a cookie-urilor | Protectia datelor cu caracter personal

În vizită la apicultorii din Ibănești

În vizită la apicultorii din Ibănești
FOTO: Stupii sunt aliniați în grădina înflorită a familiei Moldovan


Cum au început, cum s-au dezvoltat și ce probleme întâmpină. O lecție consistentă de apicultură de la gospodari din Ibănești - Nelu Moldovan, Niculaie Dan, familia Todoran (Nelu, Claudiu și Ovidiu) și Georgică Chirteș.

Niculaie Dan se gândea de mai mult timp să se apuce de apicultură, iar în 2003, când, în sfârșit, a cumpărat zece stupi, a trimis cinci dintre ei în pastoral, la floarea soarelui, prin prietenul său, Nelu Moldovan. A fost un an atât de bun, încât cu cei cinci stupi și-a acoperit cheltuielile pentru toți zece. Începutul l-a încurajat să meargă mai departe. Chit că nu a avut parte doar de ani îmbelșugați, a continuat, a crescut și acum are 120 de familii de albine. În cei imediat 15 ani, a prins microbul apiculturii și nu ar mai putea renunța la albine. Chiar dacă ar fi nevoit să nu mai facă apicultură la nivelul de acum, câțiva stupi tot ar păstra, doar de dragul de a-i avea pe lângă casă. Tot cu doar câteva familii de albine, primite de la tatăl lui (șase familii), începuse prin 2002 și Nelu Moldovan (o parte din stupi sunt în imaginea de mai sus), care avea însă experiența apiculturii, deoarece a moștenit pasiunea pentru această îndeletnicire de la tatăl său. A mai cumpărat alte zece familii, apoi a completat până la 60. Treptat, a reușit să crească la vreo 130. 

Calendar pastoral
De la jumătatea lunii aprilie și până la sfârșitul lui iulie, pastoralul este programat pentru a atinge cele mai importante perioade de cules: rapiță, salcâm, tei și floarea soarelui. Vâlcea (Drăgășani), zona București (Snagov), Tulcea (Ciucurova) sunt câteva din locurile în care ajunge Nelu Moldovan. Niculaie Dan pleacă împreună cu familia Todoran (tatăl, Nelu Todoran, și cei doi fii, Ovidiu și Claudiu - cu tot cu familii), așa că primăvara cele patru tiruri pleacă în convoi și iau drumul sudului mai călduros.
- începând din 10-15 aprilie: Teleorman și Dolj, pentru rapiță.
- din aprilie - sfârșitul lui mai: salcâm, în trei etape: Dunăre, apoi mai sus, în Gorj (Târgu Cărbunești), Vâlcea, spre Pitești, și dacă timpul este bun, ajung până la Sibiu.
- reîntoarcere acasă - la munte (3 săptămâni – o lună), cu speranța că vor prinde zmeura. 
- din 10-15 iunie - în Tulcea (Babadag), pentru tei.
- din iulie - în Constanța, pentru floarea soarelui.

Înainte de a pleca și pe tot parcursul deplasării, ei păstrează legătura cu oamenii din zonele respective pentru a afla dacă a început sezonul, cum este floarea, daca se fac tratamente pentru culturi etc. „Dacă sunt la rapiță și sunt anunțat că a început salcâmul, plec imediat la salcâm. Este mai scump și mai căutat”, îmi explică Niculaie Dan. Întorși acasă, din august încep pregătirile pentru anul viitor: tratamente antipăduchi, antivarroa, stimularea mătcilor ca să intre cât mai multe albine în iarnă, strâmtorarea și împachetarea pentru iernat.

Apicultură în familie
Claudiu (28 de ani) și Ovidiu (23 de ani) au pășit pe urmele tatălui lor, Nelu Todoran (foto dedesubt), și s-au dedicat apiculturii. Lucrează, pleacă în pastoral și gândesc investițiile împreună. Perseverența, munca în familie, experiența tatălui și receptivitatea băieților nu au întârziat să-și arate rezultatele: au 280 de familii de albine, au achiziționat trei tiruri (2004, 2013 și 2017), pentru fiecare dintre ei, și acum se gândesc la o mărire importantă de capacitate. „Avem 280 de familii de albine și vrem să creștem la 350-400 de familii”, spune Claudiu Todoran. 

Estimările sunt greu de făcut

Apicultura este un sector agricol imprevizibil, cu schimbări care se observă de la an la an, lucru care se reflectă inclusiv în marja foarte extinsă de estimare a producției. Vremea este una dintre variabilele care poate încurca socotelile apicultorilor. Anul acesta, de pildă, salcâmul era înghețat în plin sezon de salcâm, după cum îmi spunea la acea vreme Nelu Moldovan. Pe de altă parte, Georgică Chirteș, cu 98 de familii de albine, spune că a observat tăierea culesului la floarea soarelui, că flori sunt, dar că nu au nectar. Este un aspect intens discutat pe site-urile de specialitate și subiect pentru studii recente. Astfel, specialiștii în domeniu arată că, într-adevăr, la floarea soarelui, importantă pentru că înflorește într-o perioadă în care flora meliferă este mai redusă s-a constatat o diminuare crescândă a secreţiei de nectar.

"Pe lângă condițiile meteo, o posibilă explicație ar fi faptul că în procesul de ameliorare şi creare a hibrizilor de floarea-soarelui s-a acordat o importanţă deosebită însuşirilor productive şi de calitate a hibrizilor obţinuţi, cum ar fi producţia de seminţe la hectar, conţinutul de ulei, raportul favorabil între acizii graşi, procentul de coaje, rezistenţa la boli, dăunători, secetă, frângere etc., secreţia de nectar nefiind un caracter prioritar", explică prof. univ. Petre Iordache, într-un articol publicat pe www.lumeasatului.roDe asemenea, s-a mers pe o tendinţă susţinută de creştere a autofertilităţii hibrizilor de floarea-soarelui şi de promovare a hibrizilor cu grad ridicat de autofertilitate.

Iată de ce în apicultură estimările se fac cu greutate. "Poți face 20, 30, 40 de kilograme de miere/ stup/ an și poți ajunge chiar și la 100 de kilograme. Sau poți să nu faci deloc. N-ai de unde să știi cum va fi anul acela. Anul trecut nu am făcut miere de salcâm, anul ăsta nu am făcut miere de tei", spune Niculaie Dan. Deși înregistrează fluctuații și tendința nu este bruscă, productivitatea este totuși în scădere, spune, la rândul lui, Claudiu Todoran. La fel de importantă ca mierea pe care o iau de la albine, este mierea care le rămâne, fiind luni bune pe an în care acestea nu fac altceva decât să consume. "În medie, dacă o familie produce 30 de kilograme de miere, 10-15 kilograme las pentru albine", explică acesta. Lor li se adaugă turte din miere, un consistent supliment de hrană. 

Mierea bio este la mare căutare

În condițiile în care cererea de miere bio este mare în străinătate și au certificate ecologice, apicultura rămâne totuși rentabilă. Ceea ce nu este ecologic este trecut la miere convențională, dar niciunul dintre ei nu-și dorește această declasare. Asta înseamnă că zonele cu culturi extensive sunt atent alese, culesul este asigurat de flora spontană sau culturi ecologice și de culturi extensive netratate pentru a putea furniza miere bio - curată, nepoluată. 

Probleme frecvente cu care se confruntă apicultorii

Neonicotinoide care, în timp, omoară albinele. Acestea sunt insecticide sistemice cu care se tratează semințele, în cazul cărora substanţa activă este absorbită de către plantă ȋn sucul celular, iar de acolo ajunge ȋn organismul dăunătorilor prin ingestie. Ajung și la albine pe care, treptat, le omoară.

Acarianul varroa care atacă albinele în toate fazele vieții.

Vremea/ condiții meteo neprielnice.  

Tăierea culesului, producție scăzută de nectar.