Colaci mari, frumos împodobiți, așezați alături de cununi vesele în vârful praporilor, costume populare, îmbrăcate de la cele mai fragede vârste, procesiuni lungi – așa întâmpinăm, potrivit tradiției, ziua de Rusalii, în Ibănești.

„Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor”, spunea Alberto Lleras Camargo. Dacă ar fi să ne luăm după vorbele cunoscutului om politic columbian, putem să privim cu optimism spre viitor, pentru că ieșirea în țarină ne arată, an de an, cât de importante sunt pentru locuitorii din Ibănești respectarea obiceiurilor străvechi și transmiterea lor tinerelor generații.

Semnificație religioasă

“Ieșirea în țarină este un obicei inclus în rânduiala bisericească”, spune preotul Călin Romanți, de la parohia Ibănești-Isticeu. „Este un moment prin care omul, responsabil, se sfințește pe el și sfințește și natura. Dumnezeu ne-a lăsat s-o stăpânim, dar nu întotdeauna ne îngrijim de ea, iar acum este unul dintre momentele în care trebuie să ne întoarcem spre natură. Așa că ne rugăm pentru culturi, pentru roade și belșug, pentru vreme bună, pentru îndepărtarea dăunătorilor, blestemând jivinele care atacă holdele, grădinile și viile: “… binecuvântează și înmulțește aria aceasta și roadele robilor Tăi. Umple cămările lor de tot rodul bun, de grâu, de vin și de untdelemn” (fragment din Rugăciunea la arie)”; „ferește-o pe ea de toată fermecătura, vraja și răutatea; de ispita vicleană și de uneltirea oamenilor răi. Și-i dă ei să aducă roade la vreme, pline de binecuvântarea Ta. Și îndepărtează de la ea toată fiara și sălbăticiunea și viermele, musca, rugina, arșița și vânturile, care aduc stricăciune.” (fragment din rugăciunea ce se face la țarini, la vii și grădini când sunt stricate de sălbăticiuni sau alte vietăți).

Simboluri: cercul protector

În același timp, vorbim și de o sărbătoare agricolă, de aceea ieșirea în țarină de Rusalii îmbină ritualul religios cu obiceiuri și superstiții, cu simbolistică bogată. Potrivit doamnei Elena Mera, motivul cercului protector este foarte prezent în acest ritual și îl regăsim în mai multe ipostaze: colacul ritual este simbol al soarelui, dar și de fertilitate, belșug și de protecție, unii oameni aruncând fărâme din colac de jur împrejurul țarinei, pentru a o feri de dăunători; de asemenea, tradiția spune că două perechi ar trebui să se desprindă de procesiune și să meargă peste câmp, pe drum până când se întâlnesc cu perechi din satul vecin sau parohia învecinată. Drumul pe care s-ar duce nu ar trebui să fie cel pe care se întorc, realizându-se astfel acest cerc magic protector; de asemenea, rugăciunea nu ar trebui să se facă mereu în același loc: în trecut, ea se făcea pe hotar, în dreptul unei cruci, în fiecare an fiind locuri diferite, pentru a se înconjura și proteja țarina.

Obiceiuri de „Rusale”

Gliga Emilia, din Isticeu (Miluca lui Bornea) descrie câteva dintre obiceiurile din trecut legate de ieșirea în țarină.

„Sâmbăta, în ajunul Rusalelor, fetele de măritat, împreună cu mamele lor, frământă un aluat de pâine din care se face colacul înflorat care are o greutate de trei kilograme. Până se coace colacul, se merge în câmp, unde este holda de grâu. Se iau spice, se culeg flori din grădină, apoi duminica dimineața se face o coroană de mărimea colacului și, după ce sunt pregătiți, se duc la Biserică. Fetele pun colacul și coronița în prapor, care este dus de iubitul fetei, după terminarea slujbei, la troița din sat. Se sfințesc, apoi se face rugă pentru a fi un an roditor și bogat, se face rugă ca rozătoarele pământului să nu mai strice legumele. Se ordonă păsărilor (graurilor) care se pun în stoluri pe holde să nu mai facă stricăciuni. Din acel grup se duc pe hotar cu praporii și colacii două perechi pentru ca țarina să fie ferită de vremuri grele și de grindină. La urmă, se întorc în biserică. Fata împarte colacul în două cu băiatul și apoi împarte bucata ei cu enoriașii. Colacul este dus acasă și se înconjoară cu el holda și grădina de zarzavaturi și se pune Tatăl nostru de 3 ori. Se spune că acele grădini vor fi frumoase și roditoare. Să nu uităm că, în acea zi, tinerii și cei vârstnici sunt îmbrăcați în costume populare și ne mândrim că în comuna Ibănești reînviem tradițiile.”